Go to content Go to navigation Go to search

geo-spatial.org: An elegant place for sharing geoKnowledge & geoData

Căutare



RSS / Atom / WMS / WFS


Contact


Lista de discuții / Forum


Publicat cu Textpattern


Comunitatea:

Conferința FOSS4G 2019
Conferința FOSS4G 2018

Granița care tăia orașul în două. Sulina lui F. Brunea-Fox, reconstituire carto-foto grafică.

de Sorin Dan Clinci

Publicat la 28 Sep 2013 | Secţiunea: Articole | Categoria: Cartografie/

Analiză foto-cartografică

Introducere

Cu dl. Ștefan Constantinescu, ne-am cunoscut acum câțiva ani, descoperind în primele ore de discuție că împărtășim o pasiune comună: iubirea pentru Sulina. Eu descoperind-o prin 2004 din postura de turist, el ca pasionat geograf și inginer costier având chiar subiectul lucrarii sale de doctorat evoluția țărmului românesc cu faleză al Mării Negre, petrecem la fiecare întalnire câteva momente de nostalgie dedicate Sulinei. Nostalgie care decurge din întregul farmec al orașului, cu tot ce reprezintă el atât în prezent, cât și într-un trecut, pe care încercam sa ni-l reconstituim adunând an de an informații și documente. Urmele acestui trecut, al cărui parfum adastă agățat de acoperișurile îmbatrânite ale Sulinei, îl căutam în cărți și hărti, în orice imagine, vizuală sau descrisă epic sau liric.

Sulina

Pentru a putea fixa mai bine contextul și pentru a încerca să aducem în paginile acestei lucrări și ceva din pitorescul peisajului, trebuie să spunem câteva cuvinte despre Orașul de la vărsarea Dunării în Mare. Orașul unde se termină teritoriul Europei și începe Marea Neagră.

Sau punctul în care se termină Marea și de unde începe Pământul.

Punctul în care de veacuri, se ciocnesc interesele comerciale și în același timp, punctul în care se întalnesc și conviețuiesc oameni de diferite etnii, naționalități sau religii. Loc de sfâșiere, de despărțire dar, în același timp, Loc de de apropiere, de întalnire.

Sulina este portul prin care tot ce însemna comerț fluvial pentru toate țările traversate de Dunăre se lega cu Marea, implicit cu comerțul maritim. Pentru a reglementa și supraveghea acest punct, prin documentele Congresului de la Viena și, în mod particular, prin acelea ale Tratatului de la Paris, ia ființă, la Sulina, Comisiunea Europeană a Dunării. Eliminîndu-se monopolul Turciei, Comisiunea se compune din Rusia, Marea Britanie, Franța și Austria, iar Sulina își începe strălucitoarea sa experiență de concentrat european, apogeul acestui proces fiind Tratatul de la Londra din 1883, care acordă orașului statutul juridic de porto franco.

Apar instituții noi, se vorbesc nenumărate limbi, se construiesc biserici, spitale, școli și se amenajează, inevitabil, cimitire. Statisticile premergătoare primului război mondial consemnează o structură demografică și lingvistică aptă să argumenteze existența indubitabilă a miticului turn Babel. Dintr-un număr de 4913 locuitori, 2056 erau greci, 803 români, 601 ruși, 444 armeni, 268 turci, 211 austrieci, 173 evrei, 177 albanezi, germani, italieni, francezi, polonezi, muntenegreni, danezi etc. etc. http://www.deltadunarii.info.ro

Sulina este la începutul secolului XX un oraș vivace, cosmopolit, în plină dezvoltare.

Imagini din Sulina primului sfert de secol XX

Filip Brunea-Fox – prinţul reportajelor

Ce noroc am considerat noi că avem, atunci când am descoperit că marele Filip Brunea-Fox, unul dintre cei mai prestigioși reporteri ai primei jumătăți de secol XX, a vizitat și a scris despre Sulina în câteva rânduri.

Ca să schițăm un portret fugar al lui FBF am ales să extragem câteva fraze din lucrări accesibile și recomandate în mediul online:

« El este gazetarul independent, apt să conteste opinia oficială, să remodeleze conștiința publică prin dezvăluirile sale. Comentariul nud, de fapt divers, ancheta socială sau reportajul-proces surprind imaginea pregnantă și contrastantă a României interbelice » http://www.crispedia.ro/F__Brunea-Fox

Felix Brunea Fox, pe numele lui adevărat Filip Brauner, a fost unul dintre cei mai buni reporteri din perioada interbelică.
Geo Bogza îl numea “prințul reportajelor”, grație nenumăratelor reportaje despre “lumea comună”, publicate în principalele ziare ale vremii, “Adevărul” și “Dimineața”
Brunea Fox provine dintr-o familie de intelectuali evrei, din Chișinău, care, în anii 1980, a venit în România, stabilindu-se la Roman, in judetul Neamț.
Acolo s-a născut, de fapt, și Filip Brauner, la 18 ianurie, 1898. La Roman a făcut școala primară și liceul teoretic, dar nu se știe dacă a urmat vreo facultate.
_
Debutul în presă a avut loc la vîrsta de 19 ani, la Iași, la revista Arena, condusă de Pamfil Șeicaru. După Primul Război Mondial, Brunea Fox a venit în București, unde a fost remarcat de Constantin Mille, și a scris la “Adevărul” și “Dimineața”._
Au făcut senzație reportajele sale “Cinci zile printre leproși”, “Omul care l-a văzut pe Dumnezeu” sau “Trustul cerșetorilor”.

După 23 august 1944, odată cu aplicarea legilor rasiale, Bunea Fox n-a mai scris. Principala lui activitate s-a desfășurat între 1925 – 1945.
citat din : Brunea Fox, “Prințul Reportajelor” de Liliana Nicolae www.radioromaniaactualitati.ro

Filip Brunea Fox

FBF în dreapta, sus

Afirmația din articolul citat trebuie completată cu precizarea că din 1945, FBF nu a mai scris ca jurnalist, însa iată, «Hârca Piratului» publicata in 1957, certifică activitatea sa ca scriitor și după această dată.

Cartea cu dedicație

Această descoperire a fost făcută de către Ștefan Constantinescu, care a avut norocul să dea, într-un anticariat, peste această carte și, pentru ca totul să respecte legea miraculosului, a observat că este un exemplar care are pe foaia de titlu o dedicație olografă a autorului către poetul Frunză!

La una dintre vizitele sale în Cluj mi-a adus-o și mie spre delectare. Am descoperit că este chiar și ilustrată cu câteva imagini, puține și modest reproduse tipografic, dar constituind totuși o surpriză plăcută și neașteptată.

Le-am studiat atent pe fiecare în parte încercand, e un joc inevitabil pentru pasionații de fotografii vechi, să identific cât mai multe date: locația fotografiei, momentul în care a fost imortalizată elementele constitutive ale scenei, reperele monumentale ale localitătii, cine e în imagine, etc.

Ilustrația din carte

Ilustrația care mi-a incitat interesul și care urma să devină subiectul acestui experiment reprezenta o perspectivă în lung de linie a unei străzi specifice a orașului. În imagine apar două personaje, un grănicer în exercițiul funcțiunii și un civil, banuit ca fiind chiar autorul, Filip Brunea-Fox. Această imagine susține pasaje din carte care descriu Sulina interbelică, așa cum a perceput-o autorul la o vizita facuta aici undeva în perioada interbelică.

Printre altele este descrisă și situația, a cărei bizarerie este explicit remarcată de către autor, conform căreia granița zonei de port liber de (porto-franco conform explicației care însoțește imaginea) împarțea orașul în două părți, dintre care doar comerțul desfășurat într-una singură dintre acestea beneficia de regimul răsfățat al scutirii de taxe vamale. Traseul acestei granițe, definește în țesutul urban două zone cu potențial economic diferit și se reflectă și în profilul economic și social al întregii comunități. Acest aspect este accentuat de către autor în cuprinsul cărții, desigur cu o indignare socialistă care răzbate chiar și în articolul interbelic.

Poziționarea acestei granițe, de-a lungul unei străzi din oraș, mie îmi era complet necunoscută.

Întrebarea care a apărut a fost următoarea:
Poate fi reconstituit traseul graniței respective, pornind de la această fotografie?

Din acest punct a început « jocul » care avea ca SCOP identificarea punctului de stație al aparatului foto pe baza informațiilor existente în ilustrația de carte și, rezultând de aici, identificarea propriu zisă a traseului graniței zonei porto-franco.
Desigur ca ulterior, pe parcursul experimentului, care se vroia inițial un simplu joc de o după-amiază, am ajuns să reconstruiesc scena, să caut informații, să apelez la diferiți prieteni care m-au ajutat cu materiale si cu consultări și cărora le și mulțumesc încă o dată pentru ajutor.

Nota: Am considerat că nu este cazul să dezvoltăm în această lucrare conceptul de Zonă liberă (porto-franco). Aceste informații se găsesc foarte bine documentate la adresa http://www.azlsulina.3x.ro/id29.htm

Analiza documentară a fotografiei

Pentru a aprofunda studiul imaginii-subiect din perspectiva tehnicii fotografice utilizate, am cerut părerea d-lui Radu Salcudeanu, fotograf profesionist.
Analiza cadrului în paralel cu condițiile tehnologice ale epocii în care este facută fotografia, reamintesc perioada interbelică-anul 1929, putem să facem câteva supoziții privitoare la tipul de aparatură utilizată în epoca.

Având însa în vedere puținele informații disponibile, suntem nevoiți să intrăm pe teritoriul supozițiilor. Prima întrebare, care din pacate nu iși găsește un raspuns în text, este dacă deplasarea domniei sale (FBF) în Sulina, vizită cu prilejul căreia a fost facută fotografia, a fost determinată de întocmirea unui reportaj destinat vreunei publicații oficiale, sau a fost doar o excursie de documentare a autorului, sau poate chiar o simplă vacanță
Răspunsul la această întrebare poate fi important, deoarece în primul caz Filip Brunea-Fox ar fi fost însoțit de către un fotograf profesionist, poate chiar vestitul Iosif Bermann cunoscut coleg de echipă al acestuia.

(Această supoziție existentă în textul original al prezentării din 27 aprilie 2012 și-a aflat răspunsul în 2013, când am găsit publicat articolul, publicația care l-a găzduit si anul publicării – detalii mai jos in text. Am lăsat-o pentru a exemplifica transformarea esențială a profilului informațional al analizei în urma apariției unei noi date de lucru)
Acum putem afirma cu foarte puține riscuri de a face o eroare că imaginea aparține lui Iosif Bermann. La sprijinirea acestei afirmații vin sa se adauge și alte imagini atestate ca fiind ale sale și care s-ar putea să fie imortalizate cu prilejul aceleiași vizite (mai jos în text).

Iosif Berman – omul cu o mie de ochi

Berman este fotograful cu care se știe că maestrul Brunea făcea adesea echipă în epocă : « […] nu pleca nicăieri fără Berman, convins că reportajele lui nu erau complete fără fotografiile acestuia. »
Geo Bogza i-a spus „omul cu o mie de ochi“, mărturisind că a devenit reporter de dragul fotografiilor lui. Sociologul Dimitrie Gusti l-a numit „coautor al imaginii satului și țăranului român“, cerându-i insistent să însoțească echipele monografice în satele românești în anii interbelici. Fata sa, Luiza, îi zicea simplu „vânătorul de nori“ celui care nu apăsa pe declanșator înainte ca norii să se alinieze și ei la poză în chipuri frumoase și neobișnuite. Iar Brunea-Fox spunea, retrospectiv și trist, despre cel dintâi reporter fotograf din presa noastră, că „a trăit atâta vreme cât a putut fotografia“. El a fost Berman. Iosif Berman. (sursa : Iosif Berman „omul cu o mie de ochi“ Florentina Tone in publicatia online Historia.ro)

În 2001 regizorul Alexandru Solomon a creat despre Iosif Bermann, unul dintre cei mai remarcabili fotografi români de reportaj documentarul “Omul cu o mie de ochi”.

Alte câteva repere online:
http://www.natgeo.ro/locuri-si-oameni/cultura/8672-iosif-berman
http://jurnalul.ro/vechiul-site/old-site/suplimente/editie-de-colectie/marele-iosif-berman-6603.html
http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/fotografiile-lui-iosif-berman-oglinda-romaniei-interbelice-de-emanuel-badescu-9934627/

Imagini cu Iosif Bermann

alături de viitorul rege Mihai de România

Fotografii din Sulina, atestate ca fiind lucrări ale lui Iosif Bermann

În sprijinul supoziției conform căreia Iosif Berman ar fi autorul fotografiei vin și câteva imagini din Sulina, atestate ca fiind creații ale domniei sale.

sursa: http://louisklaitman.com

În aceste conditii cea de a doua variantă, cea în care Filip Brunea Fox e singur, pare mai putin plauzibilă. Și doar pentru faptul că, în acest caz toate elementele de compoziție enumerate mai sus ar fi rezultatul unui ansamblu de coincidențe fericite. E puțin probabil ca F.B.F. să poată instrui atât de bine o mână de localnic, încat să se obțină un cadru atât de bine stăpânit.

De asemenea, din reconstrucția scenei din imagine cu ajutorul instrumentelor specifice perspectivei geometrice, axul orizontal al camerei pare să se situeze la o înalțime de cca. 140-150 cm, înaltime care ne îndeamnă să preferăm varianta utilizării unei camere așezate pe un trepied, sau a unei camere cu vizare de sus, ținută în momentul declansării la nivelul torsului.

Analizând aceste două variante, tindem sa optăm în exercițiul nostru prezumtiv pentru cea presupusă inițial. Deplasarea lui Filip Brunea-Fox la Sulina, însotit de un fotoreporter de profesie, Iosif Bermann sau altcineva, in vederea construirii unui reportaj amplu, destinat Realitatii Ilustrate sau ziarului Adevarul, pare sa fie mult mai plauzibila. În acest caz, imaginea ar urma să facă parte din patrimoniul documentar constituit cu prilejul vizitei interbelice, urmând ca ea sa ilustreze ulterior și lucrarea din 1957, scrisă în urma unei a doua vizite. În acest volum de autor se fac referiri la prima vizită, cea intreprinsă în calitate de reporter acreditat, și este utilizată o imagine luată cu acel prilej.

Desigur, pentru a aprofunda cu adevărat acest studiu, pasul următor s-ar constitui, firesc, în a căuta în publicațiile vremii reportajul respectiv și poate întregul pachet de fotografii aferent. Această etapă a studiului ar face trecerea spre o documentare de amploare, care ar presupune căutări laborioase și care depașește granițele acestui experiment, motiv pentru care rămane un subiect deschis.

NOTA : Am lasat acest pasaj din prezentarea inițiala pentru a reliefa justețea raționamentului inițial, raționament care s-a dovedit corect odată cu descoperirea ulterioară a reportajului datat.

Identificarea aparatului de fotografiat

Pentru identificarea aparatul fotografic utilizat am încercat să caut printre pozele de arhivă, imagini în care Bermann apare alături de aparatele agreate de către domnia sa.
Obiectivul folosit se pare că este unul cu distanța focală de 35 mm., un obiectiv cu o deschidere aflată la granița dintre ceea ce se definește ca fiind o deschidere normală, și cea definită ca fiind o deschidere mare.
În sprijinul acestei teorii vin și argumentele de ordin profesional sesizate de către specialiștii fotografi consultați.

Cecil Beaton lucrând cu un aparat din 1929 -by Alfred Eisenstaedt

Iosif Bermann aproximativ în aceeași perioadă

Exemple de aparate contemporane imaginii

Două aparate Bessa Voigtlander existente în 1929

Analiza compozițională a imaginii

Formatul imaginii

Având în vedere faptul că implicarea unui fotograf profesionist este aproape certficată, putem presupune că a fost utilizat un aparat fotografic cu film lat. Acest format permitea o calitate superioară a imaginii rezultate.
Ilustrația cărtii este mai mult ca sigur decupată din considerente tipografice, originalul fiind probabil cadrat in acest fel.

Liniile de forță ale compoziției

Se observă că în formatul presupus original, fotografia primește mai mult echilibru, personajele si alegerea cadrului raspunzand legilor compoziționale specifice. Astfel se poate observa că elementele constitutive ale compoziției sunt “așezate” , proporțiile dintre porțiunea de cer și cea de pămant e la rândul ei cautată.

Compoziția tematică

Se poate de asemenea observa că așezarea personajelor în scenă ascultă în acelasi timp de principiile doctrinare ale « reportajului din teren », așa cum acesta era înteles de către pionierii domeniului. Ele interacționează, se afla într-o interacțiune activă, surprinsă în plină desfășurare, în chiar momentul acțiunii.
Regăsim acest model în multe imagini în care apare chiar reporterul, în dialog față în față cu subiectul, întrebandu-l, interesandu-se de problemele reale ale acestuia, demonstrând avantajele plonjarii fara reticențe in lumea străzii, acolo unde se află REALITATEA.

In câteva exemple apare chiar Filip Brunea Fox într-o atitudine similară cu cea surprinsă în imaginea care face subiectul acestui studiu, un nou argument în sprijinul faptului că privim o fotografie destinată să însoțească de la bun început, un articol de ziar.

Reportajul încă mai continuă să aibă o identitate echivocă. Precum personajul lui Rostand, cu dublă funcțiune, după șorțul pe care și-l punea ori îl scotea, ba bucătar, ba poet, reportajul e cînd de condiție inferioară și în consecință ținut la ușa templului literar, cînd bastard princiar și cooptat cu jenate onoruri în strană, lîngă marii sacerdoți ai versului și poeziei.
http://jurnalul.ro/editorial/brunea-fox-reportajul-o-identitate-echivoca-131852.html

Analiza prin mijloace specifice perspectivei geometrice

Identificarea punctului de fugă, trasarea liniilor de fugă, a orizontului și a axului aparatului fotografic

Pentru a putea transpune aceasta imagine într-un sistem geometric de coordonate, am plecat de la două premise, în cazul acesta desigur, amândouă prezumtive.

Prima propune ca realitate faptul că imaginea redă o perspectivă centrală, perspectivă cu un singur punct de fugă. Acest sistem perspectiv este unul virtual, dar este cel mai potrivit unei analize a cărei acuratețe matematică se înscrie în parametrii cazului nostru.
Punct de fugă unic (cel spre care fug toate liniile de compoziție ale scenei) este situat la intersecția liniei orizontului (linia ce definește planul orizontal care trece prin al obiectivului foto) cu cea a axului aparatului foto (linia ce defineste planul vertical trasat prin punctul focal al obiectivului foto). Acest punct de fugă se poate determina prelungind liniile determinate de muchiile trotuarelor, sau al caselor de pe fronturile laterale linii considerate paralele in realitate. În această analiză punctul central de fugă este notat cu O’.

Identificarea planului de masurare, stabilirea dimensiunilor elementelor din teren

A doua premisă pornește de la necesitatea stabilirii unui reper dimensional, în baza căruia să se stabilească un sistem de măsuratori aplicabil și la celelalte obiecte din scenă cu scopul de a afla dimensiunile acestorta. Am considerat ca plauzibilă, în condițiile sărăcăcioase oferite de scenă, presupunerea că personajul civil (în mod aproape sigur este vorba chiar de autor, F.B.F., a cărui statură impunătoare poate fi lesne remarcată în alte imagini) din prim-plan are o înaltime de 1.80 m, înaltime considerată ca fiind una destul de impresionantă în raport cu media populației din epocă. Am considerat această înaltime și în raport cu înalțimea grănicerului care, fiind mai scund, are probabil 1.60 m, o înalțime considerată ca fiind la limita inferioară a rigorilor impuse la recrutare. Desigur, măsurarea acestora se poate face doar în planul vertical în care este amplasat reperul (cetațeanul civil), plan perfect perpendicular pe directia de privire. Ulterior se poate construi un întreg sistem de rapoarte care permite aflarea destul de precisă a dimensiunilor altor elemente constitutive ale imaginii analizate.

In baza acestor două premise am construit sistemul de coordonate al scenei si am oferit cateva exemple de aproximare a dimensiunilor obiectelor din scenă.

Desigur, acest sistem de interpretare al unei scene, capătă acuratețe în momentul în care în imagine există un reper dimensional exact. Dacă imaginea conține un element existent în prezent și care poate fi măsurat în teren, urmând ca analiza perspectivei sa îl utilizeze ca reper, se poate replica matematic scena, chiar 3D, fixând în terenul virtual elementele care apar doar în imagine, deși sunt dispărute la data analizei.

Identificarea unui reper arhitectural

Pentru fixarea poziționării cartografice a scenei reproduse, am pornit de la identificarea unui element recognoscibil din profilul orașului. În cazul nostru am remarcat o turlă cu cupolă care apare în planul îndepărtat al fotografiei, detaliu mărit în imaginea de mai jos.

Imagini de epocă ale Bisericii Elene “Sf. Nicolae“ din Sulina, cu detalierea turlei

Pentru a putea identifica aceasta turlă am studiat imagini din epocă ale orașului, studiu in urma cărora ne-am oprit asupra turlei Bisericii Elene.

Analiza comparativă a imaginilor turlei

Comparand imaginile de epocă ale acestui reper arhitectural cu ceea ce se distinge in fotografia noastră, această supoziție se impune ca fiind corectă.

Se poate chiar face o comparație cu imaginea de azi a bisericii , imagine în care se observă că turla acesteia și-a păstrat profilul distinct.

Identificarea locației din fotografie pe o imagine satelitară

Utilizând pentru poziționare o imagine satelitară putem determina poziția scenei și unghiul de cuprindere al aparatului fotografic, trasând și axul fotografiei. Acesta corespunde axului străzii care apare în fotografie, stradă care poate fi poziționata cu ajutorul hărții satelitare în raport cu locația Bisericii Elene. Conform analizei strada corespunde cu strada Păcii de astazi.

Trasarea graniței pe poziția rezultată în urma analizei

Odată aceste lucruri stabilite se poate trasa granița descrisă în cartea lui F. Brunea Fox

Se poate observa delimitarea celor două zone distincte ale orașului Sulina:
Cea supusa Legilor vamale ale Statului Român

Și cea scutită de aceste legi, fiind protejată de statulul de port liber (porto-franco)

Rezultat

În urma derulării acestei analize exercițiu putem să emitem următoarea presupunere:

Granița zonei libere, despărtea orașul Sulina, fiind trasată pe strada perpendiculară pe cheiul Dunării, stradă pe care este amplasată Biserica Elenă “Sf. Nicolae”.

Aceasta afirmație este susținută și de informațiile pe care transmise de către domnul Liviu Simioncencu, fotograf în Sulina : « oamenii in vârsta povesteau ca Sulina era împărțită, într-adevăr, în dreptul Bisericii Grecești »

Concluzii

Ce a rezultat ? Experimentul propune un mod de abordare. O abordare venind din direcția analizării unui izvor documentar (în acest caz o ilustrație de carte) prin intermediul utilizării unor informații cunoscute, însa disparate, arhivate fiecare pe domeniul său de interes profesional. Cartea poate fi cunoscută alături de ilustrația ei de către pasionații de literatură, imaginile satelitare și poziționarea orașului de către geografi, structura urbană de către arhitecți, împarțirea orașului pe criterii de facilități vamale de către istorici, etc.
Acest mod de abordare demonstrează potențialul informațional imens stocat chiar și într-o simplă ilustrație de carte, cu condiția ca întregul cumul informațional să fie centralizat.

Acest experiment ajunge la un rezultat compus și exersează o metodă de lucru poliinstrumentală, care propune apropierea dintre domeniile de studiu, permițând asimilarea datelor ca UN ÎNTREG. Astfel se poate întocmi un PROFIL COMPLEX AL UNUI SUBIECT.
Reamintim că acesta este doar un studiu experimental care nu are pretenția de a fi epuizat întregul arsenal de documentare. Este un studiu destinat ilustrării unui ansamblu de procedee tehnice de analiză ale unui context.

Completări până în 30 aprilie 2013

Lucrarea prezentată până aici a fost susținută in cadrul conferinței Soluții libere open source pentru prelucrarea și reprezentarea datelor geospațiale , 27-28 aprilie 2012 – Cluj Napoca.

Continuarea muncii documentare în perioada care a urmat acestei susțineri a relevat noi aspecte care vin să întregească studiul respectiv.

Am analizat în continuare ținuta grănicerului din imagine. Aici ne-am ciocnit de la bun început de un obstacol major: inițial s-a pornit de la premisa faptului ca Filip Brunea Fox a vizitat Sulina în 1937, afirmație care era CONTRAZISĂ de uniforma militară a ostașului din imagine. Una dintre sursele noastre de informare (http://www.6dorobanti.ro/) consultată online a identificat ținuta cu tunică de culoare deschisă și pantalon negru ca fiind ieșită din dotarea armatei la data presupusă (1937). Această informație, aparent colaterală, avea să pună mult timp un semn de întrebare care a adus ezitare în publicarea articolului. Misterul s-a lămurit abia când am avut șansa să consult efectiv ARTICOLUL DATAT, consultare care a adus certitudinea:

Vizita lui Filip Brunea-Fox în Sulina, însotit de către Iosif Bermann, a stat la baza publicării articolul «Sulina, Portul Broaștelor» în ziarul “Dimineața”, în anul 1929

Articolul inițial – 1929

Fotocopia articolului reprodus în culegerea de articole ale lui Filip Brunea Fox “Memoria Reportajului” publicată de Editura Eminescu, în 1985

Iată astfel, încă o sursă de informații importante derivate din analiza unui element aparent banal din compoziția imaginii.

O dată ce aceste aspecte au fost lamurite, am reușit să identificăm uniforma grănicerului, cu pălărioară « a la bersaliere », tunică deschisa la culoare și pantalon negru. Rămâne neidentificată arma acestuia, imaginea fiind prea neclară ca să permită altceva decât supoziția că este vorba de un Manlicher, arma aflată în acea perioadă în dotarea Armatei Române.

Imagini din prezent

Pe de altă parte am avut bucuria să primesc și de la dl. fotograf Liviu Simioncencu câteva imagini actuale din locația în care a fost făcută fotografia în 1929, imagini luate de catre domnia sa în lungul strazii Păcii , conform denumirii sale de astăzi.

Colorizarea imaginii

În urma discuțiilor purtate pe marginea acestei analize cu dl. Marius Budileanu caruia îi și mulțumesc pentru ajutor și idee, am trimis imaginea dl. Paul Tănase care a facut un exercițiu de colorizare care a avut la bază un album de imagini fotografice din Sulina.

Colaboratori

Ștefan Constantinescu – Geomorfolog costier, activează în cadrul Facultății de Geografie – Universitatea din București și a Stațiunii de Cercetări Marine și Fluviale Sf. Gheorghe. Domenii de interes: aplicații ale tehnicilor de GIS și teledetecție specifice mediului costier. Ștefan este unul din fondatorii geo-spatial.org și poate fi contactat la adresa stefan.t.constantinescu@gmail.com.

Marius Budileanu – Doctorand în cadrul Facultății de Geografie, Universitatea din București. Domenii de interes: geomorfologie costieră, GIS și teledetecție aplicate în mediul costier. Marius poate fi contactat la adresa mariusbudileanu@yahoo.com.

Radu Sălcudeanu – fotograf profesionist, fondator Atelier Ciorchin, Cluj

Liviu Simioncencu – fotograf profesionist, deținătorul atelierului fotografic din Sulina

Paul Tănase – student la Universitatea din București, Facultatea de Geografie

Discută articolul (4 comentarii)

Categorii